Toată lumea spune că trebuie să mergi 10.000 de pași pe zi. E o cifră care a devenit aproape o religie în lumea sănătății. Dar sincer? Eu nu cred că există un număr magic. Cred că totul ține de cum te simți, nu de ce-ți spune brățara de la mână.
Am avut perioade în care mergeam foarte mult. Mă ambiționam să ating “10.000 de pași” doar ca să-mi iasă graficul frumos în aplicație. Și da, recunosc, e plăcut să vezi un scor mare, dar de multe ori o făceam mecanic. Fără bucurie. Mergeam în cercuri doar ca să “bifez”.
Apoi au fost zile în care am mers doar câteva sute de pași, dar m-am simțit mai bine decât în oricare dintre cele cu 10.000. Pentru că am mers fără grabă, fără scop, doar ca să respir, să mă gândesc la mine, să mă rup de agitație.
Cred că mersul pe jos e mai mult despre calitate decât despre cantitate. E momentul ăla în care mintea și corpul încep să se sincronizeze. Te eliberezi de stres, îți pui gândurile în ordine și, cumva, lucrurile se clarifică.
Dacă mă întrebi cât ar trebui să mergi, ți-aș spune așa: mergi cât ai nevoie ca să te simți viu. Uneori pot fi 20 de minute. Alteori o oră. Uneori poate fi doar drumul până la magazin, dar dacă o faci conștient, contează mai mult decât orice statistică.
Eu am observat că mersul zilnic, chiar și puțin, schimbă totul. Dorm mai bine, gândesc mai limpede, nu mai simt nevoia să “fac ceva” tot timpul. E un fel de resetare naturală.
Nu trebuie să o transformi într-o competiție. Nu trebuie să-ți numere cineva pașii. Mergi pentru tine, nu pentru aplicație.
Adevărul e că mi se pare ironic cum am ajuns să ne punem ceasuri scumpe ca să ne spună să mergem. Cândva, mersul era normalitate. Acum e “obiectiv de sănătate”.
Așa că părerea mea e simplă: nu numărul pașilor contează, ci intenția din spatele lor.
Mergi ca să simți pământul sub tine, ca să respiri, ca să-ți liniștești mintea. Nu ca să bifezi o cifră.
Și dacă vrei o recomandare concretă, ți-o zic așa cum o simt:
👉 Dacă într-o zi ai mers suficient cât să-ți limpezești mintea, atunci ai mers destul.
