0
0
Am urcat cu telecabina de la ora 8.30, dupa o asteptare de vreo 45 de minute la coada, si dupa ce ne trezisem, pentru a ajunge din Bucuresti, la ora 4 dimineata. Odata ajunsi la Cabana Babele, ne-am intalnit cu primele semne ale civilizatiei la 2200 de m: stancile aveau un miros greu, de murdarie ranceda, iar de pe WC-ul de pe beton, solid, ne incurajeaza, optimista, o urare ambigua.
Dupa ce ne-am rotit putin ochii in jur, spre Cabana Pestera, spre Babele si spre Sfinx, ne-am regrupat (cei cativa excursionisti veniti din Brasov, Constanta si Bucuresti) si am pornit incetisor spre Omu, pe traseul banda galbena, ajungand dupa circa 2 ore de drum intr-un ritm destul de lent. Aici am mancat ce ne-am adus fiecare in traista, am completat unii dintre noi cu o ciorba de legume (cam grea) si am savurat ceaiul cu rom, specialitatea locala. Si aici a trebuit sa suportam mirosul greu din jurul cabanei, ca de ulei ranced lasat in soare, probabil de la feluritele gunoaie aduse de turisti.
Dupa ce am facut mai multe fotografii, am continuat drumul, de data asta coborand pe Valea Cerbului, urmand traseul banda galbena, coborand prin caldarea vaii prin caldura dupa-amiezei de vara. Dupa cateva ore de coborare sustinuta, am ajuns aproape de buza padurii, unde, la un popas, am zarit chiar in poteca o floare de colt, scapata cine stie cum de turistii “colectionari”. Am urmat in continuare traseul banda galbena, spre Plaiul Fanului si ajungand apoi la Gura Diham, de unde ne-am tarat picioarele obosite pana in Busteni, negasind nici o ocazie care sa ne dupa in orasel.
Average Rating