Adrian Stef personal blog

Traian Băsescu a declarat război întregii mass-media. Mă rog, cu excepţiile de rigoare: „R.L.” şi „EVZ”. Nu este pentru prima oară când şeful statului dezgroapă securea războiului şi-şi alege drept ţintă media. De această dată războiul este total şi Traian Băsescu se află în tabăra agresorului.

Nu am să merg atât de departe şi nu cred că „Traian Băsescu a desfiinţat funcţia de preşedinte al României”, aşa cum scrie într-un editorial Cristian Tudor Popescu.. Nu cred nici că „Traian Băsescu s-a sinucis în direct” – aşa cum spune Cristian Banu pe blog-ul lui. Altceva „văd” eu: Traian Băsescu s-a DESCALIFICAT ca politician. Fără drept de apel.

Dacă Traian Băsescu, atât în calitate de şef al statului, cât şi în calitate de „cap al familiei Băsescu” este nemulţumit de un articol de presă, de modul în care o emisiune TV prezintă unele fapte care îl privesc direct, atunci el poate utiliza, ca orice alt cetăţean, fie politician sau nu, dreptul la replică. Se poate adresa şi justiţiei. NU are în schimb dreptul de a utiliza funcţia pe care o deţine şi instituţia pe care o reprezintă în stat în orice tip de război declară împotriva indiferent cui.

Pe fondul problemei, Traian Băsescu nu are dreptate, susţinând că ar exista o campanie de presă împotriva fiicei sale. Nu există aşa ceva. Presa a prezentat o serie de aspecte critice privind secretarul general al OT PD-L. Adică un politician. Deci o persoană PUBLICĂ. Că persoana respectivă este fiica lui Traian Băsescu, este altă problemă.

Nu comentez cealaltă supărare a şefului statului, cea legată de acuzaţia referitoare la emiterea unei ordonanţe prin care se spune că i s-ar fi şters unele datorii bancare. Nu cunosc subiectul şi nu mă pronunţ. Dar a-i cataloga pe ziariştii care s-au ocupat de acest subiect (şi de cel referitor la Omar Hayssam), ca fiind „tonomate în care se introduc pachete de euro” mi se pare degradant pentru limbajul unui şef de stat. Domnul Traian Băsescu trebuia să prezinte şi probe în acest sens. Nu a făcut-o. De aceea afirmaţiile domniei sale pot fi incluse şi în categoria manipulărilor, sau, mai grav, a instigării împotriva unor jurnalişti. „Per a contrario”, oricine ar putea afirma că ziarişti precum Traian Radu Ungureanu, Sever Voinescu, Cristian Pătrăşconiu şi mai sunt şi alţii – mă refer la cei care îi cântă ode şefului statului – sunt „tonomate în care Preşedinţia introduce pachete de euro”. Şi în cazul primilor doi nominalizaţi, lucrurile nici nu sunt prea departe de adevăr, ţinând cont că la un moment dat respectivii erau nominalizaţi de Traian Băsescu pentru cele mai importante ambasade, cea din Marea Britanie şi cea din SUA.

O.K. Accept că răfuiala politică face partea din „zona” lui „scopul scuză mijloacele”. Dar nu pot să înţeleg ce a avut domnul preşedinte cu „defunctul Florin Călinescu”. A te lega de un produs artistic şi a vedea în el ceva ostil la adresa preşedinţiei, reprezintă deja un semnal foarte grav. Nu i-am auzit pe foştii preşedinţi – Ion Iliescu şi Emil Constantinescu – să fi reproşat ceva aceluiaşi Florin Călinescu, deşi ambii au fost satirizaţi de nenumărate ori în emisiunile acestuia. Cred că după ieşirea din 13 martie, în nici un caz Traian Băsescu nu mai poate fi numit preşedintele tuturor românilor.

Be Sociable, Share!

• 

(17 votes, average: 4.47 out of 5)

 Loading ...