Adrian Stef personal blog

Când o soluţie CCR îi convine, ea este justă; când nu, CCR compromite lupta anticorupţie

 Astăzi, vă voi face cunoscute reflecţiile mele asupra unui fapt întâmplat în aria politică naţională. Decizia de luni, 10 martie, a Curţii Constituţionale i-a provocat un adevărat atac de panică domnului Emil Boc. Preşedintele PD-L a declarat – citez o agenţie de ştiri -   “în opinia mea, decizia CCR adaugă la Constituţie şi este în contradicţie cu o altă decizie a Curţii. Este o compromitere a luptei anticorupţie din România şi un semnal foarte prost că această ţară nu doreşte să meargă pe linia independenţei justiţiei, a respectării autorităţilor publice, a faptului că nimeni nu este mai presus de lege”. La prima vedere, un neavizat nu şi-ar da seama de ce a luat foc domnul Boc. Soluţia CCR nu îl vizează ca persoană şi nu vizează vreun membru al PD. Soluţia CCR se referă la modul în care trebuie interpretat art.109 din Constituţie şi a fost necesară intervenţia judecătorilor acestei instanţe din cauza unor interpretări diferite date de Parlament pe de o parte şi Parchetul General, de cealaltă parte. Un arbitraj juridic şi nimic mai mult.

În momentul în care tot pe agenţiile de presă a apărut şi declaraţia altui lider PD-L, domnul Valeriu Stoica, lucrurile s-au clarificat.  “Preşedintele e exclus în mod ciudat de la o atribuţie pe care i-o dă Constituţia“, a spus domnul Stoica. Deci, explicaţia este simplă. Soluţia CCR nu este pe placul preşedintelui Traian Băsescu

Ieşirea violentă a domnului Emil Boc trebuie însă pusă în oglindă cu o altă declaraţie pe care a făcut-o vis-à-vis de o altă soluţie a Curţii Constituţionale. Mă refer la cea pronunţată în cazul Norica Nicolai. (Recunosc, o serie de lideri ai PNL au criticat soluţia CCR, dar nu pentru că era vorba despre un liberal, ci datorită faptului că într-un caz similar, cel al lui Adrian Cioroianu, judecătorii curţii au pronunţat o soluţie diametral opusă dar în spiritul articolelor din Legea Fundamentală). Atunci, soluţia CCR l-a mulţumit pe domnul Emil Boc, deşi nici în respectivul caz nu îl privea direct şi nici partidul pe care îl conduce scriptic nu era vizat.  „Decizia Curţii Constituţionale este o adevărată moţiune de cenzură la adresa premierului Călin Popescu Tăriceanu, care a încălcat Constituţia cu privire la nominalizarea Noricăi Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei. Decizia demonstrează că premierul a pus interesele de partid mai presus de interesul justiţiei…”. declara, joi, 7 februarie,  domnul Emil Boc.

Ce concluzii se pot trage observând cele două declaraţii ale preşedintelui PD-L? Atunci când o soluţie a Curţii Constituţionale este convergentă cu interesele PD şi ale preşedintelui Traian Băsescu, domnul Boc o salută zgomotos, judecătorii sunt “băieţi buni” şi totul este corect. Când soluţia nu convine PD şi preşedintelui Traian Băsescu, tot domnul Boc îi înfierează cu mânie proletară pe judecători, care sunt aceiaşi, dar acum sunt “băieţii răi”, care “compromit lupta anticorupţie”. Acesta este modul de a face politică al domnului Emil Boc şi al PD-L. Cred că nu mai este nimic de comentat.

Când s-a aflat – în 2003 -  în comisia de elaborare a noii Constituţii, domnul Emil Boc nu a avut nici o obiecţie vis-à-vis – de art. 109 şi chiar îl interpreta corect. Adică în sensul pronunţării de ieri a CCR. Dar între Emil Boc 2003 şi Emil Boc 2008, este o distanţă ca de la pământ la lună.

Be Sociable, Share!

• 

(22 votes, average: 4.55 out of 5)

 Loading ...